Message of Romanian Academy


Academia Română salută organizarea de către Comitetul Naţional Român pentru Consiliul Mondial al Petrolului, în octombrie 2019, a evenimentului WPC Expert Workshop Bucharest 2019 şi, prin specialiştii săi, acordă atenţie lucrărilor acestui eveniment. Prin tema sa generoasă, Creşterea eficienţei recuperării hidrocarburilor pe zăcăminte mature, Metode si Tehnologie pentru cooperare organizatorii pun în discuţie alternative posibile în faţa demersurilor clasice de explorare şi exploatare a resurselor naturale de hidrocarburi. Este o abordare cu viziune pentru industria petrolieră din lume şi, implicit, din România.

Organizarea în ţara noastră a unui astfel de eveniment este expresia recunoaşterii rezultatelor ştiinţifice şi economice pe care comunitatea academică din România le-a obţinut, a contribuţiilor pe care aceasta le-a avut de-a-lungul a celor mai bine de 160 de ani de activitate.

Încă de la mijlocul secolului al XlX-lea şi până la sfârşitul acestuia, România s-a impus ca lider mondial în valorificarea resurselor energetice (a hidrocarburilor, în special), în creşterea constantă a rezervelor geologice şi a producţiei de petrol şi gaze.

Istoria utilizării ţiţeiului şi a păcurii în spaţiul românesc este foarte veche. Primele utilizări ale petrolului au fost atestate prin săpăturile arheologice de la Sucidava, Tomis, Histria şi Târguşorul Vechi, unde, între zidurile cetăţilor datate ca existând din secolele I-VI, au fost descoperite depozite de bitum. Despre gropile cu păcură au apărut înscrisuri şi în alte acte oficiale din anii 1517 şi 1546. Dimitrie Cantemir menţionează în DescriptioMoldaviae (1716) că: „pe malurile râului Tazlăul Sărat, nu departe de Moineşti, în ţinutul Bacăului, iese un izvor de răşină minerală pe care ţăranii îl folosesc pentru ungerea osiilor

Şi să ne reamintim, apoi, cele trei premiere mondiale ale anului 1857 în domeniul industriei petrolului din România: prima ţară din lume înregistrată în statisticile vremii, cu o producţie de 275 tone de ţiţei; punerea în funcţiune a primei rafinării din lume, construită la Ploieşti de fraţii Mehedinţeanu; înregistrarea Bucureştiului ca fiind primul oraş din lume, iluminat cu petrol lampant produs la rafinăria din Ploieşti.

Creşterea rapidă a prestigiului savanţilor români, ipotezele lor privind originea petrolului (Gr. Cobălcescu, 1876) şi rolul diapirelor (sâmburilor de sare) în ecranarea rezervoarelor de hidrocarburi (L. Mrazec, 1907), primele hărţi geologice ale zonelor petrolifere din România (S. Athanasiu, Gh. Murgoci, 1905) au reprezentat argumente solide pentru acceptarea organizării celui de-al treilea Congres Internaţional al Petrolului, la Bucureşti, în 1907 (preşedinte Ludovic Mrazec).

Rezultatele au continuat să fie spectaculoase: 1913, prima producţie de gaze naturale; 1925, prima producţie de petrol din mina de la Sărata Monteoru, 1935, prima prospecţiune seismică prin metoda reflexiei.

Petrolul sau aurul negru este resursa-indicator a dezvoltării economice. A doua jumătate a secolului al XIX-lea a marcat începutul luptei pentru obţinerea lui şi, implicit, expansiunea ţărilor industriale spre teritoriile cu astfel de rezerve. S-au stabilit rute de transport, s-au dezvoltat porturi, au apărut migraţii de populaţii.

Referitor la zăcăminte şi rezerve, o privire în urmă ne indică următoarele: în anul 1950 erau în exploatare 51 de zăcăminte situate în două unităţi geologice majore, în anul 1989 erau nouă unităţi geologice cu 451 de zăcăminte. La ora actuală, România numără 465 de zăcăminte de petrol şi 430 de gaz.

În paralel cu performanţele explorărilor geologice şi geofizice, cu descoperirea de noi câmpuri petrolifere şi gazeifere, producţia de petrol a crescut constant şi a dus România pe locuri fruntaşe în Europa şi în lume.

Astfel, urmărind evoluţia producţiei de petrol din România de la începuturi şi până în preajma celui de al Doilea Război Mondial – 257 t în 1857, 80 000 t în 1900, 1,8 mil.t în 1913 şi 8,7 mil.t în 1936, precum şi poziţia pe care o ocupa ţara noastră printre ţările cu producţii notabile – locul şase după Rusia, S.U.A, Irak, Iran, Venezuela şi Indonezia – avem expresia succesului înregistrat de cercetarea, explorarea şi exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi. De rezonanţă istorică sunt sondele de petrol săpate la Păcureţi, Băicoi,Colibaşi, Sărata Monteoru, din Muntenia şi cele de la Lucăceşti, Tazlăul Sărat, Solonţ şi Tescani, din Moldova.

În anul 1969, România ocupa locul patru în lume (2,34% din producţia mondială). Vârful producţiei de gaze este înregistrat în 1986, când au fost extrase 36,2 mld. mc. În 2014, Compania Romgaz opera cu 3 000 de sonde.

După acest an, producţia de petrol a început să scadă constant (atât datorită declinului natural al zăcămintelor, cât şi datorită reducerii volumului de lucrări geologice de explorare) până la 4,5­5 mil. t de petrol/an, respectiv circa 10-10,5 mld. mc de gaze/an (Anuarul statistic al României, perioada 1960-2016).

Progresele tehnice şi performanţele noilor tehnologii de extracţie a petrolului şi a gazelor naturale, pe fondul diminuării rezevelor geologice şi al scăderii producţiei, au impus căutarea de noi soluţii alternative: cercetarea argilelor gazeifere, valorificarea zăcămintelor mature, introducerea în obiectivele strategice a proceselor de gazeificare a cărbunilor şi explorarea gaz hidraţilor din Marea Neagră.

În 1976, este lansată la apă Gloria, prima platformă românească de foraj marin, iar la 16 septembrie 1976, la o distanţă de 72 km în largul Mării Negre şi la o adâncime a apei de 84 m, începe forajul primei sonde româneşti din Marea Neagră, sonda nr. 1 Ovidiu Est, cu o adâncime de 5 006 m. Prima producţie de petrol din Marea Neagră a început în anul 1987 din Câmpul Lebăda.

Academia Română a inclus în recenta Strategie de dezvoltare a României în următorii 20 de ani 13 proiecte generoase printre care şi cele legate de Resursele energetice (Proiectul 2), Resursele naturale – rezerve strategice, ce folosim si ce lăsăm generaţiilor viitoare şi Securitatea şi eficienţa energetică (Proiectul 3).

Premisele de la care s-a plecat, în acord cu recomandările Comisiei pentru Energie şi Mediu a UE, au avut în vedere următoarele realităţi:

–           nevoia de resurse minerale şi energetice este din ce în ce mai mare;

–           procesele de exploatare şi valorificare complexă trebuie să ţină cont de impactul pe care derularea lor l-ar putea avea asupra mediului înconjurător;

–           cercetarea trebuie să răspundă dezideratelor impuse de epuizarea previzibilă a numeroase tipuri de resurse pe care le folosim astăzi.

Cuvintele-cheie ale Strategiei sunt: siguranţă energetică, competitivitate, modernizarea şi dezvoltarea sistemului, iar ca ţinte importante sunt de reţinut: descoperirea de noi rezerve (ceea ce înseamnă investiţii considerabile), dezvoltarea zăcămintelor şi concentrarea activităţii în perimetre de exploatare cu potenţial economic real.

În România, sectorul energetic deţine o poziţie dominantă şi are rol strategic în cadrul economiei naţionale, cu o piaţă de cca. 30 miliarde €, în care lucrează peste 110 000 de persoane,

Proiectele prioritare pentru România se referă la coridorul regional de transport gaze naturale Bulgaria-România-Ungaria-Austria (BRUA), respective conectarea viitoarelor resurse de gaze din Marea Neagră la sistemul naţional de transport şi, ulterior, la coridorul regional. Gazele naturale şi celelalte resurse minerale din Marea Neagră reprezintă cea mai importantă frontieră energetică a UE.

* * *

Problema revitalizării zăcămintelor mature, exploatate de mai multă vreme, dar cu rezerve mereu în scădere, este una de actualitate şi se află în atenţia ţărilor producătoare de petrol şi gaze naturale. Conceptul de recuperare secundară şi terţiară a evoluat, tehnicile de revitalizare a zăcămintelor intrate în această fază, prin foraje orizontale şi multi-drene, s-au perfecţionat, cheltuielile au scăzut. Două vor fi efectele imediate ale unor astfel de investigaţii: exploatarea rezervelor adiţionale sondelor încă active şi creşterea rezervelor pentru fiecare câmp petrolifer în parte.

A venit momentul să acordăm mai multă atenţie unor astfel de abordări, iar Conferinţa pe care o pregătiţi este dovada interesului global acordat acestor probleme.

Cu speranţa că rezultatele acestei Conferinţe vor fi valorificate şi în România, în spiritul tradiţiei care ne-a impus în industria de petrol şi gaze naturale, Academia Română este alături de Dvs.

Succes!
Acad. Nicolae Anastasiu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *